Domnii de la Primarie s-au gandit sa trimita oameni pe teren. Felicitari din partea mea. Dar, pentru ce trimit oameni pe teren? Ca sa vada la ce ora vine REBU. sa ridice gunoiul. ???, am zis eu.
Astazi de dimineata cand m-am dus la magazin am vazut o femeie care statea pe o piatra din dreptul unei porti. Initial am crezut ca ii este rau si ca s-a asezat pana isi revine, dar cand am ajuns in dreptul ei m-a intrebat la ce ora vin cei de la REBU. "Sunt trimisa de la Primarie ca sa vad la ce ora se ridica gunoiul. Sa stie lumea pe ce da banii", a spus doamna in cauza.
Oamenii astia nu au niciodata o ora fixa (cei cu gunoiul, nu cei de la primarie), au doar o zi fixa: martea. Nu se stie la ce ora vin. Cert este ca doamna de la primarie a asteptat patru ore in soare si in caldura sa vina REBU; doar era trimisa de la primarie.
Daca stiam ca pazeste atata timp strada, ii lasam si eu in grija tomberonul si puteam sa plec linistita sa imi rezolv treburile. Pentru ca - foarte interesant -, daca nu esti acasa in ziua in care se ia gunoiul, te poti trezi fara tomberon din doua motive:
1. fie "uita" de unde l-au luat si domnii cu gunoiul ti-l lasa fix in mijlocul strazii iar daca nu ai un vecin cu inima buna care sa ti-l tina pana te intorci, si-l insuseste un alt vecin cu "inima buna";
2. fie isi amintesc de unde au luat tomberonul, il lasa in fata portii si se gaseste cineva care sa considere ca ai un tomberon in plus si d-asta l-ai lasat afara. In ziua "de gunoi" trebuie sa fie cineva acasa.
Acuma, eu nu inteleg de ce a trimis Primaria o femeie care sa astepte mai bine de patru ore sa vina gunoierii si sa-i semneze hartia? Nu puteau sa dea un telefon la REBU si sa ii intrebe cam pe la ce ora ajung pe strada cu pricina?
Normal ca vreau sa stiu pe ce dau banii, dar eu, platitoarea de taxe si impozite catre stat, nu prea dau doi bani pe ora la care se ridica gunoiul. Voi sti pe ce dau banii atunci cand masina care (de la REBU) ridica de pe strada crengile si frunzele rupte si uscate, va face mai mult de un drum pe luna.
Voi sti pe ce dau banii atunci cand masina care (tot de la REBU, normal) uda strada, va face mai mult decat un drum la doua luni.
Si voi sti pe ce dau banii atunci cand vor fi golite mai des cosurile de gunoi (care se afla doar in coltul strazilor; nu a tuturor strazilor). Cand toate acestea isi vor face simtita prezenta, voi sti pe ce dau banii. Pana atunci, nu ma intereseaza la ce ora se ridica gunoiul.
marți, 17 iulie 2007
sâmbătă, 7 iulie 2007
Gata bac-ul... vine admiterea
Felicitari celor care au trecut cu bine unul dintre cele mai importante examene din viata lor. Unii inca nu au scapat de stres si de emotie deoarece se pregatesc pentru examenul de admitere. Altii, vor depune dosarul la o facultate particulara sau la o facultate de stat unde se intra pe baza de dosar si vor fi scutiti de o problema suplimentara. Ca doar ce a fost greu a trecut...
Felicitari tuturor!
Felicitari tuturor!
joi, 5 iulie 2007
Autobuzul 300
Autobuzul 300 este unul dintre autobuzele bucurestene care circula intre Piata Chibrit (sectorul 1) si Galeriile Orizont (aproape de Universitate) si mai este si unul dintre autobuzele noi care incanta privirile bucurestenilor (la fel ca: 331, 133, 123, 336 etc).
Initiativa sefilor de la RATB de a avea autobuze noi, frumoase, dar deloc mai confortabile, este de apreciat, nimic de zis. Macar in centrul orasului sa nu iti vibreze creierii (vibratie care nu are nicio treaba cu inteligenta) si sa nu ai impresia ca te rastorni in orice clipa, ca in autobuzele de la periferie.
Autobuzele astea noi (in care se inscrie cu eleganta si 300), nu au nimic special fata de celelalte. Sau poate ca au, dar nu am fost eu capabila sa detectez "specialitatea" lor.
Autobuzul 300 circula foarte des. Nu astepti niciodata mai mult de cinci minute in statie. Ai pierdut unul, nu-i nimic, in urmatoarele trei minute vine altul. Este unul dintre putinele autobuze din Bucuresti in a caror statie nu astepti cate 15 minute, poate si mai mult. De apreciat. Ceea ce este mai putin de apreciat este faptul ca oricat de des ar veni, este in permanenta aglomerat. Atat de multi oameni circula cu autobuzul asta, ca doar daca s-ar face lant de autobuze 300, abia atunci - probabil -oamenii nu vor mai fi striviti de usi. De cele mai multe ori, abia in al treilea poti sa te urci, iar seara trebuie sa lasi vreo patru sa treaca pentru a te putea urca.
Un alt lucru de apreciat la autobuzele noi este faptul ca au aer conditionat, dar daca l-a simtit cineva vreodata, sa ma anunte si pe mine.
In autobuzul 300 (si cred ca si in celelalte; vorbesc doar de cele noi), este o caldura greu de descris; in sauna sau in autobuz, nu este mare diferenta. Are geamuri mici pe care abia intra aerul si este atat de cald incat este imposibil sa nu cobori cu tricoul ud. Am vazut baieti care dupa ce au coborat si-au scos tricourile si le-au stors. Da, curgea apa din ele si nu, nu se udasera inainte de a urca.
Sefii RATB-ului au facut niste teste pe aceste masini (inclusiv pe 300) si au concluzionat ca aerul conditionat (cu care sunt dotate masinile) este inutil. Statiile sunt prea dese si nu ar face fata. Lucru care nu este adevarat. Ar putea sa spuna mai bine ca se consuma mai mult combustibil. Statiile nu sunt una langa alta (sau ce inteleg domnii prin "statii dese"). Pe linia lui 123, sunt statiile chiar foarte rare si la cat este de aglomerat traseul ala, ar putea sa faca si turturi de gheata cei care circula cu acel autobuz. Si tot nu functioneaza aerul conditionat.
Eu as vrea sa stiu cat va mai trebui sa circulam in conditiile astea si cat timp vom mai fi bataia de joc a celor care sunt sefi doar pe hartie!? In fond, eu imi platesc abonamentul lunar. Dar, pentru ce?
Vreau sa vad autobuzele astea la iarna; vreau sa vad daca vor avea caldura sau explicatia va fi una la fel de puerila: sunt statiile prea dese si se pierde caldura prin deschiderea usilor.
Eu va dau un sfat, domnilor de la RATB: haideti sa nu mai deschidem usile si sa sarim pe geamuri, fiecare unde are nevoie, numai dati-ne aer conditionat vara si caldura iarna. Dar, oups, care geamuri?
Initiativa sefilor de la RATB de a avea autobuze noi, frumoase, dar deloc mai confortabile, este de apreciat, nimic de zis. Macar in centrul orasului sa nu iti vibreze creierii (vibratie care nu are nicio treaba cu inteligenta) si sa nu ai impresia ca te rastorni in orice clipa, ca in autobuzele de la periferie.
Autobuzele astea noi (in care se inscrie cu eleganta si 300), nu au nimic special fata de celelalte. Sau poate ca au, dar nu am fost eu capabila sa detectez "specialitatea" lor.
Autobuzul 300 circula foarte des. Nu astepti niciodata mai mult de cinci minute in statie. Ai pierdut unul, nu-i nimic, in urmatoarele trei minute vine altul. Este unul dintre putinele autobuze din Bucuresti in a caror statie nu astepti cate 15 minute, poate si mai mult. De apreciat. Ceea ce este mai putin de apreciat este faptul ca oricat de des ar veni, este in permanenta aglomerat. Atat de multi oameni circula cu autobuzul asta, ca doar daca s-ar face lant de autobuze 300, abia atunci - probabil -oamenii nu vor mai fi striviti de usi. De cele mai multe ori, abia in al treilea poti sa te urci, iar seara trebuie sa lasi vreo patru sa treaca pentru a te putea urca.
Un alt lucru de apreciat la autobuzele noi este faptul ca au aer conditionat, dar daca l-a simtit cineva vreodata, sa ma anunte si pe mine.
In autobuzul 300 (si cred ca si in celelalte; vorbesc doar de cele noi), este o caldura greu de descris; in sauna sau in autobuz, nu este mare diferenta. Are geamuri mici pe care abia intra aerul si este atat de cald incat este imposibil sa nu cobori cu tricoul ud. Am vazut baieti care dupa ce au coborat si-au scos tricourile si le-au stors. Da, curgea apa din ele si nu, nu se udasera inainte de a urca.
Sefii RATB-ului au facut niste teste pe aceste masini (inclusiv pe 300) si au concluzionat ca aerul conditionat (cu care sunt dotate masinile) este inutil. Statiile sunt prea dese si nu ar face fata. Lucru care nu este adevarat. Ar putea sa spuna mai bine ca se consuma mai mult combustibil. Statiile nu sunt una langa alta (sau ce inteleg domnii prin "statii dese"). Pe linia lui 123, sunt statiile chiar foarte rare si la cat este de aglomerat traseul ala, ar putea sa faca si turturi de gheata cei care circula cu acel autobuz. Si tot nu functioneaza aerul conditionat.
Eu as vrea sa stiu cat va mai trebui sa circulam in conditiile astea si cat timp vom mai fi bataia de joc a celor care sunt sefi doar pe hartie!? In fond, eu imi platesc abonamentul lunar. Dar, pentru ce?
Vreau sa vad autobuzele astea la iarna; vreau sa vad daca vor avea caldura sau explicatia va fi una la fel de puerila: sunt statiile prea dese si se pierde caldura prin deschiderea usilor.
Eu va dau un sfat, domnilor de la RATB: haideti sa nu mai deschidem usile si sa sarim pe geamuri, fiecare unde are nevoie, numai dati-ne aer conditionat vara si caldura iarna. Dar, oups, care geamuri?
sâmbătă, 23 iunie 2007
"... vreti sa murim de curent? mai bine murim de caldura!"
Indraznesc sa ies din casa. Nu e o idee prea grozava intre orele 9 si 19, dar trebuie sa ies. Am niste facturi de platit si nu le mai pot amana, iar programul la banci e unul scurt. Asa ca trebuie sa le platesc si chiar urgent.
Cum ies din casa ma izbeste un val de caldura sufocanta. Gura mi se usuca instantaneu si simt ca nu pot sa respir. "Nu-i nimic", imi zic, asa e vara. In momentul in care calc am impresia ca asfaltul se topeste sub greutatea pasilor mei. Ma uit in urma si vad urme lasate de incaltari. "Bine ca nu port tocuri", zic in sinea mea; altfel as fi distrus munca de juma' de an a celor care s-au chinuit sa asfalteze strada.
Ma indrept spre statia de autobuz, dar ma opresc la magazinul din coltul strazii pentru a-mi cumpara o sticla cu apa; ma asigur ca nu ma topesc. Sunt plecata de acasa de maximum trei minute si deja simt nevoia sa ma intorc. Prea cald!
Ajung in statie si am noroc, autobuzul a venit imediat. Din fericire nu este aglomerat si toate geamurile sunt deschise, dar parca tot era mai bine pe jos... Dupa vreo doua statii, o batrana care statea pe scaun zice in timp ce se ridica sa inchida geamul: " Inchideti maica geamurile. Ce, vreti sa murim de curent?" In timp ce toti se uita la ea nedumeriti, adauga: "Mai bine murim de caldura!" Nu o ia nimeni in serios, dar avem mai putin aer. Mereu m-au enervat oamenii cu astfel de initiative, dar nu aveam ce sa fac. Dupa cinci statii cobor. Ma simteam de parca facusem dus si apa se oprise brusc.
Imi platesc facturile si ma indrept spre statie sa iau autobuzul spre casa. Abia asteptam sa ajung, caci eram slabita, de parca as fi alergat prea multi kilometri pentru conditia mea fizica.
Sufocati de caldura ne simtim in fiecare zi si chiar nu ar trebui sa ne expunem daca nu este absolut necesar. Dar, mai sunt si oameni care ies inutil din casa. Zilele trecute am auzit in tramvai un batran care se ducea la piata spunand ca atunci se trezise si s-a gandit sa mai faca ceva cumparaturi. Era ora 12:00. Abia respira batranul.
De ce se expun oamenii inutil?
Cum ies din casa ma izbeste un val de caldura sufocanta. Gura mi se usuca instantaneu si simt ca nu pot sa respir. "Nu-i nimic", imi zic, asa e vara. In momentul in care calc am impresia ca asfaltul se topeste sub greutatea pasilor mei. Ma uit in urma si vad urme lasate de incaltari. "Bine ca nu port tocuri", zic in sinea mea; altfel as fi distrus munca de juma' de an a celor care s-au chinuit sa asfalteze strada.
Ma indrept spre statia de autobuz, dar ma opresc la magazinul din coltul strazii pentru a-mi cumpara o sticla cu apa; ma asigur ca nu ma topesc. Sunt plecata de acasa de maximum trei minute si deja simt nevoia sa ma intorc. Prea cald!
Ajung in statie si am noroc, autobuzul a venit imediat. Din fericire nu este aglomerat si toate geamurile sunt deschise, dar parca tot era mai bine pe jos... Dupa vreo doua statii, o batrana care statea pe scaun zice in timp ce se ridica sa inchida geamul: " Inchideti maica geamurile. Ce, vreti sa murim de curent?" In timp ce toti se uita la ea nedumeriti, adauga: "Mai bine murim de caldura!" Nu o ia nimeni in serios, dar avem mai putin aer. Mereu m-au enervat oamenii cu astfel de initiative, dar nu aveam ce sa fac. Dupa cinci statii cobor. Ma simteam de parca facusem dus si apa se oprise brusc.
Imi platesc facturile si ma indrept spre statie sa iau autobuzul spre casa. Abia asteptam sa ajung, caci eram slabita, de parca as fi alergat prea multi kilometri pentru conditia mea fizica.
Sufocati de caldura ne simtim in fiecare zi si chiar nu ar trebui sa ne expunem daca nu este absolut necesar. Dar, mai sunt si oameni care ies inutil din casa. Zilele trecute am auzit in tramvai un batran care se ducea la piata spunand ca atunci se trezise si s-a gandit sa mai faca ceva cumparaturi. Era ora 12:00. Abia respira batranul.
De ce se expun oamenii inutil?
marți, 19 iunie 2007
Dialog
Eu: Pleeec!
Ea: Unde?
Eu: In Vrancea.
Ea: Aaaa, te duci in Moldova...
Eu: Nu, nu ma duc in Moldova.
Ea: Pai daca te duci in Vrancea... normal, te duci in Moldova.
Eu: Nu toata Vrancea e in Moldova.
Ea: Cand spui Vrancea, automat spui Moldova, ce imi tot tii mie lectii de geografie?
Eu: Este adevarat ca o mare parte din Vrancea se afla in Moldova, dar mai este o parte care se afla in Muntenia. Acei oameni au mai multe obiceiuri din Muntenia decat din Moldova. De acolo de unde ma duc eu, daca mai urci vreo 27 de kilometri, intri in munte.
Ea: Toata lumea stie ca Vrancea e in Moldova.
Ea: Da, dar toata lumea ar trebui sa stie ca Moldova incepe de la Milcov. Pana la Milcov e Muntenia. Multi cred ca Moldova se intinde chiar pana la Ploiesti, ceea ce nu este adevarat.
Ea: Pai asa este. Pana la Ploiesti e Moldova, noi stam in Bucuresti si restul e Oltenia.
Eu: Si Muntenia? O scoatem de pe harta?
Nu am primit raspuns la ultimele intrebari. Cert este ca fata nu avea nici macar elementarele notiuni de geografie si clar nu stia cum si in ce se imparte tara asta. Cum sa avem pretentia ca strainii sa ne cunoasca tara cand nici macar noi nu ne-o cunoastem!?
Ea: Unde?
Eu: In Vrancea.
Ea: Aaaa, te duci in Moldova...
Eu: Nu, nu ma duc in Moldova.
Ea: Pai daca te duci in Vrancea... normal, te duci in Moldova.
Eu: Nu toata Vrancea e in Moldova.
Ea: Cand spui Vrancea, automat spui Moldova, ce imi tot tii mie lectii de geografie?
Eu: Este adevarat ca o mare parte din Vrancea se afla in Moldova, dar mai este o parte care se afla in Muntenia. Acei oameni au mai multe obiceiuri din Muntenia decat din Moldova. De acolo de unde ma duc eu, daca mai urci vreo 27 de kilometri, intri in munte.
Ea: Toata lumea stie ca Vrancea e in Moldova.
Ea: Da, dar toata lumea ar trebui sa stie ca Moldova incepe de la Milcov. Pana la Milcov e Muntenia. Multi cred ca Moldova se intinde chiar pana la Ploiesti, ceea ce nu este adevarat.
Ea: Pai asa este. Pana la Ploiesti e Moldova, noi stam in Bucuresti si restul e Oltenia.
Eu: Si Muntenia? O scoatem de pe harta?
Nu am primit raspuns la ultimele intrebari. Cert este ca fata nu avea nici macar elementarele notiuni de geografie si clar nu stia cum si in ce se imparte tara asta. Cum sa avem pretentia ca strainii sa ne cunoasca tara cand nici macar noi nu ne-o cunoastem!?
vineri, 15 iunie 2007
Depovestea... de inceput
"...omul e mai presus de orice, mai presus chiar de intreg universul! Ce-ar fi pamantul fara de omul care sa-l vada, sa-l iubeasca, sa-l masoare, sa-l inconjoare? Ca si pamantul, universul numai prin om a devenit o realitate interesanta. Toti sortii universului nu pot avea alta menire decat sa incalzeasca trupul omului care adaposteste grauntele divin al inteligentei. Omul e centrul universului... Omul e Dumnezeu!", asa spunea candva Marin Preda prin vocea personajului principal din Morometii. Povestea omului din poveste sau daca vreti, povestea lui Marin Preda prin Moromete.
Orice obiect are o poveste, orice poveste are la randului ei o poveste. Las citatul sa povesteasca pentru fiecare...
Orice obiect are o poveste, orice poveste are la randului ei o poveste. Las citatul sa povesteasca pentru fiecare...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
