"... vreti sa murim de curent? mai bine murim de caldura!"

Indraznesc sa ies din casa. Nu e o idee prea grozava intre orele 9 si 19, dar trebuie sa ies. Am niste facturi de platit si nu le mai pot amana, iar programul la banci e unul scurt. Asa ca trebuie sa le platesc si chiar urgent.

Cum ies din casa ma izbeste un val de caldura sufocanta. Gura mi se usuca instantaneu si simt ca nu pot sa respir. "Nu-i nimic", imi zic, asa e vara. In momentul in care calc am impresia ca asfaltul se topeste sub greutatea pasilor mei. Ma uit in urma si vad urme lasate de incaltari. "Bine ca nu port tocuri", zic in sinea mea; altfel as fi distrus munca de juma' de an a celor care s-au chinuit sa asfalteze strada.

Ma indrept spre statia de autobuz, dar ma opresc la magazinul din coltul strazii pentru a-mi cumpara o sticla cu apa; ma asigur ca nu ma topesc. Sunt plecata de acasa de maximum trei minute si deja simt nevoia sa ma intorc. Prea cald!

Ajung in statie si am noroc, autobuzul a venit imediat. Din fericire nu este aglomerat si toate geamurile sunt deschise, dar parca tot era mai bine pe jos... Dupa vreo doua statii, o batrana care statea pe scaun zice in timp ce se ridica sa inchida geamul: " Inchideti maica geamurile. Ce, vreti sa murim de curent?" In timp ce toti se uita la ea nedumeriti, adauga: "Mai bine murim de caldura!" Nu o ia nimeni in serios, dar avem mai putin aer. Mereu m-au enervat oamenii cu astfel de initiative, dar nu aveam ce sa fac. Dupa cinci statii cobor. Ma simteam de parca facusem dus si apa se oprise brusc.

Imi platesc facturile si ma indrept spre statie sa iau autobuzul spre casa. Abia asteptam sa ajung, caci eram slabita, de parca as fi alergat prea multi kilometri pentru conditia mea fizica.

Sufocati de caldura ne simtim in fiecare zi si chiar nu ar trebui sa ne expunem daca nu este absolut necesar. Dar, mai sunt si oameni care ies inutil din casa. Zilele trecute am auzit in tramvai un batran care se ducea la piata spunand ca atunci se trezise si s-a gandit sa mai faca ceva cumparaturi. Era ora 12:00. Abia respira batranul.

De ce se expun oamenii inutil?

Dialog

Eu: Pleeec!
Ea: Unde?
Eu: In Vrancea.
Ea: Aaaa, te duci in Moldova...
Eu: Nu, nu ma duc in Moldova.
Ea: Pai daca te duci in Vrancea... normal, te duci in Moldova.
Eu: Nu toata Vrancea e in Moldova.
Ea: Cand spui Vrancea, automat spui Moldova, ce imi tot tii mie lectii de geografie?
Eu: Este adevarat ca o mare parte din Vrancea se afla in Moldova, dar mai este o parte care se afla in Muntenia. Acei oameni au mai multe obiceiuri din Muntenia decat din Moldova. De acolo de unde ma duc eu, daca mai urci vreo 27 de kilometri, intri in munte.
Ea: Toata lumea stie ca Vrancea e in Moldova.
Ea: Da, dar toata lumea ar trebui sa stie ca Moldova incepe de la Milcov. Pana la Milcov e Muntenia. Multi cred ca Moldova se intinde chiar pana la Ploiesti, ceea ce nu este adevarat.
Ea: Pai asa este. Pana la Ploiesti e Moldova, noi stam in Bucuresti si restul e Oltenia.
Eu: Si Muntenia? O scoatem de pe harta?

Nu am primit raspuns la ultimele intrebari. Cert este ca fata nu avea nici macar elementarele notiuni de geografie si clar nu stia cum si in ce se imparte tara asta. Cum sa avem pretentia ca strainii sa ne cunoasca tara cand nici macar noi nu ne-o cunoastem!?