Dupa cum bine stie toata lumea, perioada sarbatorilor este prielnica sms-urilor. Acum, nu stiu cat la suta inventeaza si cat la suta copiaza romanii urarilea alea care in rima, care in proza, dar doar de sarbatori vezi asa o pleiada. Iata cateva pe care le-am primit eu de Craciun:
- "Sfanta Sarbatoare a Craciunului sa va aduca in suflet toata linistea de care aveti nevoie, multa sanatate si fericire"
- "Mos Craciun exista!"
- "In fata unei porti de Rai iti doresc sa stai. Sa te ninga cu pace, dragoste si sanatate"
- "Magia sarbatorilor de iarna sa va umple sufletul de liniste si pace"
- "Mos Craciun bate la usa/ Scoate mana din manusa/ Si va da din palma lui/ Darurile cerului/ Langa brad si langa foc/ Sa va umple de noroc"
- "Un batranel cu chipul drag,/ V-a calcat al casei prag/ Sa nu jigniti, e Mos Craciun/ Si va aduce un an mai bun"
- "Miros de brad, parfum de flori/ bat la fereastra uratori./ Clipesc pe cer mii de culori/ Fiti fericiti de sarbatori/ Acum si-n anii urmatori!"
Lista continua... unde mai pui ca vine si Revelionul... hai sariti cu sms-ul...
duminică, 30 decembrie 2007
sâmbătă, 29 decembrie 2007
Induiosare
Astazi in tramvai.
La o statie dupa ce m-am urcat eu, s-a urcat un nene (cred ca avea in jur de 60 de ani). Nimic neobisnuit pana aici; multi oameni circula cu tramvaiul.
De cand s-a urcat nu mi-am mai luat ochii de la el. Ce avea special? De ce merita sa vorbesc despre el?... pentru ca asa vreau.
Un tanar s-a ridicat de pe scaun si el s-a asezat pe locul eliberat, a pus tambalul pe care il avea pe umar pe genunchi, a trecut coarda - care sustinea instrumentul - de dupa gat si si-a descheiat nasturele de la haina pentru a scoate betele (pentru ca nu stiu cum se numesc) cu care urma sa cante. Nimic neobisnuit nici pana aici; sunt atatia oameni care canta prin tramvaie, metrou si chiar pe strada - de obicei doar la acordeon sau spun rugaciuni, colinde si... luceafarul.
Dar omul acesta canta la tambal.
Si-a incheiat nasturele de la haina, a luat sapca de pe cap si a pus-o pe tambal (pentru ca oamenii sa puna bani in ea). Nu sunt eu in masura sa spun daca interpreta bine sau nu, daca sunetele care ieseau din instrument erau corecte sau daca vocea era potrivita, cert este ca omul parea vesel. Nu a rugat pe nimeni sa ii dea bani (sapca era pe tambal, daca voiai sa ii dai bine, daca nu, nu), nu a spus "la multi ani" si nici nu a urat "sarbatori fericite", asa cum fac mai toti cersetorii in perioada asta. El doar a cantat.
M-a induiosat de cand s-a urcat in tramvai si si-a apropiat mainile rosii de frig pentru a sufla aer cald spre ele. Nu avea niciun deget la maini.
La o statie dupa ce m-am urcat eu, s-a urcat un nene (cred ca avea in jur de 60 de ani). Nimic neobisnuit pana aici; multi oameni circula cu tramvaiul.
De cand s-a urcat nu mi-am mai luat ochii de la el. Ce avea special? De ce merita sa vorbesc despre el?... pentru ca asa vreau.
Un tanar s-a ridicat de pe scaun si el s-a asezat pe locul eliberat, a pus tambalul pe care il avea pe umar pe genunchi, a trecut coarda - care sustinea instrumentul - de dupa gat si si-a descheiat nasturele de la haina pentru a scoate betele (pentru ca nu stiu cum se numesc) cu care urma sa cante. Nimic neobisnuit nici pana aici; sunt atatia oameni care canta prin tramvaie, metrou si chiar pe strada - de obicei doar la acordeon sau spun rugaciuni, colinde si... luceafarul.
Dar omul acesta canta la tambal.
Si-a incheiat nasturele de la haina, a luat sapca de pe cap si a pus-o pe tambal (pentru ca oamenii sa puna bani in ea). Nu sunt eu in masura sa spun daca interpreta bine sau nu, daca sunetele care ieseau din instrument erau corecte sau daca vocea era potrivita, cert este ca omul parea vesel. Nu a rugat pe nimeni sa ii dea bani (sapca era pe tambal, daca voiai sa ii dai bine, daca nu, nu), nu a spus "la multi ani" si nici nu a urat "sarbatori fericite", asa cum fac mai toti cersetorii in perioada asta. El doar a cantat.
M-a induiosat de cand s-a urcat in tramvai si si-a apropiat mainile rosii de frig pentru a sufla aer cald spre ele. Nu avea niciun deget la maini.
joi, 20 decembrie 2007
Bancul zilei
Clientul nostru, stapanul nostru.
Se deschide un nou magazin. La inaugurare, patronul, le atrage atentia angajatilor:
- Sa nu care cumva sa aud ca vreun client, unul singur, pleaca nemultumit din magazinul meu!
Scena surprinsa dupa cateva zile in magazin:
Intra un domn, aparent grabit.
- Domnisoara, va rog, o pereche de manusi!
- De piele, sau din material sintetic?
- Nu conteaza, domnisoara, din material sintetic...
- Avem mai multe modele: simple, cu fermoar, cu capsa...
- Nu stiu, cu capsa, nu conteaza...
- Uitati, avem mai multe variante de culori, aveti vreo preferinta?
- Nu, domnisoara, care-o fi...
- Nu se poate, domnule, va rog sa mergeti acasa si sa va intoarceti cu haina la care vreti sa purtati manusile, pentru a putea gasi ceva care sa se potriveasca!
Chiar atunci intra in magazin un domn ducand un WC in brate, pe care-l tranteste nervos in fata vanzatoarei:
- Alaltaieri v-am adus o mostra de faianta, ieri v-am aratat posteriorul, azi v-am adus si WC-ul. Ce trebuie sa mai fac pentru un sul de hartie igienica?!
Se deschide un nou magazin. La inaugurare, patronul, le atrage atentia angajatilor:
- Sa nu care cumva sa aud ca vreun client, unul singur, pleaca nemultumit din magazinul meu!
Scena surprinsa dupa cateva zile in magazin:
Intra un domn, aparent grabit.
- Domnisoara, va rog, o pereche de manusi!
- De piele, sau din material sintetic?
- Nu conteaza, domnisoara, din material sintetic...
- Avem mai multe modele: simple, cu fermoar, cu capsa...
- Nu stiu, cu capsa, nu conteaza...
- Uitati, avem mai multe variante de culori, aveti vreo preferinta?
- Nu, domnisoara, care-o fi...
- Nu se poate, domnule, va rog sa mergeti acasa si sa va intoarceti cu haina la care vreti sa purtati manusile, pentru a putea gasi ceva care sa se potriveasca!
Chiar atunci intra in magazin un domn ducand un WC in brate, pe care-l tranteste nervos in fata vanzatoarei:
- Alaltaieri v-am adus o mostra de faianta, ieri v-am aratat posteriorul, azi v-am adus si WC-ul. Ce trebuie sa mai fac pentru un sul de hartie igienica?!
miercuri, 19 decembrie 2007
De ce?
Aseara aveam in cap o serie de intrebari care se pare ca nu ma lasau sa dorm. O lista de de ce-uri, cum imi place mie sa o numesc, pe lista, fireste. Si cum nu am notat pe nimic ce imi trecea mie prin capsor, am cam uitat, dar fac un efort si imi storc creierii ca poate a mai ramas vreun de ce-u pe acolo.
De ce? oamenii sunt insensibili si nesimtiti un an intreg, dar brusc devin milostivi si piosi de craciun. Nu toti, normal.
De ce? ai o lista intreaga de oameni in arhiva messenger-ului si in agenda telefonului, dar pe parcursul intregului an pe multi dintre ei nici macar nu ii saluti printr-un mesaj off. Insa, de craciun, revelion si paste, normal, iti aduci aminte de toti oamenii pe care un an intreg nu ii cunosti.
De ce? in apropierea sarbatorilor trebuie sa ascult Fuego la metrou?
De ce? cersetorii care au cartoane pe care scrie maaare: "Muritori de foame", au bani sa isi cumpere vopsea de par.
De ce? cand trebuie sa cobor dintr-un tramvai sau chiar din metrou, sunt impinsa de la spate de o baba "draguta" care crede ca nu ma descurc. Nu sunt invalida (inca)si cobor greu pentru ca am o hoarda de oameni in fata mea. Daca sunt impinsa nu cobor mai repede, ci doar imping si eu alti oameni.
De ce? mintim copii ca vine mos craciun (cu m ci c mari pentru ca este nume propriu), inainte chiar ca acestia sa stie ce sau cine este acest mos.
De ce? pe ambalajele produselor comestibile, acolo unde este trecut ce contine alimentul, este mentionat: "ulei vegetal". Vegetal, vegetal, dar de care?
+
De ce? de anul viitor va trebui sa "taiem" porcul in asa fel incat el sa nu mai simta durere. Pai, de ce? ca oricum moare. La ce ii foloseste daca simte sau nu durere?
Cam atat pentru moment, daca imi mai amintesc, revin. daca mai are cineva dece-uri (desi imi e greu sa cred), sa continue lista.
De ce? oamenii sunt insensibili si nesimtiti un an intreg, dar brusc devin milostivi si piosi de craciun. Nu toti, normal.
De ce? ai o lista intreaga de oameni in arhiva messenger-ului si in agenda telefonului, dar pe parcursul intregului an pe multi dintre ei nici macar nu ii saluti printr-un mesaj off. Insa, de craciun, revelion si paste, normal, iti aduci aminte de toti oamenii pe care un an intreg nu ii cunosti.
De ce? in apropierea sarbatorilor trebuie sa ascult Fuego la metrou?
De ce? cersetorii care au cartoane pe care scrie maaare: "Muritori de foame", au bani sa isi cumpere vopsea de par.
De ce? cand trebuie sa cobor dintr-un tramvai sau chiar din metrou, sunt impinsa de la spate de o baba "draguta" care crede ca nu ma descurc. Nu sunt invalida (inca)si cobor greu pentru ca am o hoarda de oameni in fata mea. Daca sunt impinsa nu cobor mai repede, ci doar imping si eu alti oameni.
De ce? mintim copii ca vine mos craciun (cu m ci c mari pentru ca este nume propriu), inainte chiar ca acestia sa stie ce sau cine este acest mos.
De ce? pe ambalajele produselor comestibile, acolo unde este trecut ce contine alimentul, este mentionat: "ulei vegetal". Vegetal, vegetal, dar de care?
+
De ce? de anul viitor va trebui sa "taiem" porcul in asa fel incat el sa nu mai simta durere. Pai, de ce? ca oricum moare. La ce ii foloseste daca simte sau nu durere?
Cam atat pentru moment, daca imi mai amintesc, revin. daca mai are cineva dece-uri (desi imi e greu sa cred), sa continue lista.
luni, 17 decembrie 2007
Trenule, masina mica!
Sau mai bine zis: trenule, ca frig mai e!
Am avut de curand deosebita placere de a circula cu mult prea minunatul frate mai scump al trenului Personal: Rapid. Prea mare diferenta intre cele doua trenuri nu e. Sau poate ca e dar se simte doar la pret si putin - putin la viteza (uneori). Ideea e ca la intoarcere spre Bucuresti am nimerit intr-un Rapid care venea de la Suceava si in care mai avea putin zapada si ajungea pana in primul compartiment intalnit. Tre' ca tare inzepeziti au fost sucevenii...
Oricum, eu nu am aflat de ce nu ne-au dat caldura. Nu am ajuns sa imi iau geaca pe mine, dar daca mai dura mult calatoria, o faceam. Mie mi-a fost frig. Si ce caldura am nimerit cand am plecat din Bucuresti... (tot Rapid, normal).
Un domn din compartiment a intrebat controlorul care este deosebirea dintre clasa I si clasa a II-a, pentru ca de confort la clasa I nu poate fi vorba. Iar controlorul a raspuns: Diferenta si confortul constau in faptul ca la clasa I aveti mai mult spatiu intre fotolii, iar la clasa a II-a stati mai inhesuiti. Hmm.... Vaaai, ce de confort, da' ce de bani...
Si caldura de ce n-au dat?
Bradulet, bradut, bradut... cat esti tu de scumput...
Ca tot omul care n-are nicio treaba cu salvarea brazilor si a pomilor in general, urmaresc si eu pretul brazilor (naturali, normal) in vederea achizitionarii unuia. Nu vreau un pom de zeci de metri pentru ca nu am unde sa il tin, dar nu vreau nici unul pe care sa dau milioane pentru ca nu merita. Pna acum, nu am gasit in Bucuresti unul care sa ma incante nici din punct de vedere al marimii, dar nici din punct de vedere al pretului; cert este ca nici nu m-am omorat cautand.
De curand am fost in Buzau si mi-am adunat fata de pe jos (aproape la propriu, dar mai mult la figurat)cand am vazut ca acolo exista bradul ideal pentru mine. Nici prea inalt, nici prea mic, foarte incarcat si la.... la.... 20 lei. Cu o zi inainte sa plec am vazut in Bucuresti un bradut care nu cred ca depasea juma' de metru si care costa 100 lei. Hmm... ce discrepanta...
Asadar, bradut cam scumput, tinand cont de faptul ca te tin doar doua saptamani in casa...
duminică, 18 noiembrie 2007
Bancul zilei
Azi dimineata conduceam pe autostrada cand, intr-o doara, m-am uitat in stanga. Si ce mi-au vazut ochii ? Langa mine, intr-un BMW ultimul răcnet, nou si stralucitor, o femeie tanara si frumoasa conducea cu 120 Km/ora.
In acelasi timp se uita in oglinda, rujandu-se. Mi-am intors privirea la drum si dupa cateva secunde am vazut-o din nou, depasindu-ma si continuand sa se fardeze. E adevarat, eu sunt barbat curajos, dar ce facea ea m-a infricosat asa de tare incat aparatul electric de barbierit mi-a cazut din mana, peste mana dreapta in care tineam sandwichul, care la randul lui a cazut peste picioarele mele. M-am manjit tot de maioneza.
Am incercat sa indrept volanul cu genunchiul si de atata zapaceala mi-a zburat telefonul mobil de la ureche si a cazut chiar in ceasca de cafea pe care o tineam intre picioare. Cafeaua fierbinte s-a imprastiat in toate directiile. Vai, ce arsuri am capatat pa ambele maini si pe... pantaloni.
Cafeaua fierbinte mi-a stins si tigara, mi-a distrus celularul si mi-a intrerupt convorbirea care era intr-adevar, dar intr-adevar IMPORTANTA!! Cine dracu' le-a dat voie femeilor sa conduca?
In acelasi timp se uita in oglinda, rujandu-se. Mi-am intors privirea la drum si dupa cateva secunde am vazut-o din nou, depasindu-ma si continuand sa se fardeze. E adevarat, eu sunt barbat curajos, dar ce facea ea m-a infricosat asa de tare incat aparatul electric de barbierit mi-a cazut din mana, peste mana dreapta in care tineam sandwichul, care la randul lui a cazut peste picioarele mele. M-am manjit tot de maioneza.
Am incercat sa indrept volanul cu genunchiul si de atata zapaceala mi-a zburat telefonul mobil de la ureche si a cazut chiar in ceasca de cafea pe care o tineam intre picioare. Cafeaua fierbinte s-a imprastiat in toate directiile. Vai, ce arsuri am capatat pa ambele maini si pe... pantaloni.
Cafeaua fierbinte mi-a stins si tigara, mi-a distrus celularul si mi-a intrerupt convorbirea care era intr-adevar, dar intr-adevar IMPORTANTA!! Cine dracu' le-a dat voie femeilor sa conduca?
De la Metrorex citire
" Stimati calatori, Metrorex (...) impreuna cu Politia Romana (...)".
Creierul meu nu a reusit sa inregistreze toata polologhia. In fine, ideea e ca atat Metrorex, cat si Politia Romana incurajeaza oamenii sa nu le mai dea bani cersetorilor pentru ca asta va duce la disconfortul calatorilor. Tanti care transmite informatiile zice asa: "... va puteti adresa lucratorilor de la politie".
Ce am inteles eu de aici? Ca ma pot adresa oricui lucreaza la politie, indiferent daca este femeia de serviciu, nenea care tunde iarba sau instalatorul care repara tevile timp de doua zile. Hmm... nu ma simt prea safe in conditiile astea.
La Piata Victoriei 2 se poate asculta aceasta poveste.
Creierul meu nu a reusit sa inregistreze toata polologhia. In fine, ideea e ca atat Metrorex, cat si Politia Romana incurajeaza oamenii sa nu le mai dea bani cersetorilor pentru ca asta va duce la disconfortul calatorilor. Tanti care transmite informatiile zice asa: "... va puteti adresa lucratorilor de la politie".
Ce am inteles eu de aici? Ca ma pot adresa oricui lucreaza la politie, indiferent daca este femeia de serviciu, nenea care tunde iarba sau instalatorul care repara tevile timp de doua zile. Hmm... nu ma simt prea safe in conditiile astea.
La Piata Victoriei 2 se poate asculta aceasta poveste.
marți, 13 noiembrie 2007
Decretei
Nu suna prea grozav... Copii nascuti in urma unui decret.
In Evenimentul Zilei au aparut o serie de articole care incearca sa explice, sa lamureasca sau chiar sa informeze despre o perioada din comunism.
Pentru multe femei acea perioada in care in urma unui decret nu mai aveau voie sa avorteze, poate fi trecuta drept o perioada neagra, plina de chin si suferinta. Comunismul a decis in locul lor si pentru ele.
"Desi stiau ca-si riscau viata, acestea faceau avorturi pe ascuns, cu ce aveau la indemana - sarme, cabluri electrice, sonde improvizate, radacini de plante, otet. Multe ajungeau apoi la doctor, direct pe masa de operatie, cu hemoragii grave, peritonite, infectii greu de oprit." - un citat din materialul din Evz. Autoarele materialului au uitat sa spuna ca femeile care ajungeau pe masa de operatie cu infectii, nu erau tot timpul salvate de medici. Acestea erau lasate sa moara daca nu dadeau securitatii numele persoanei care le ajutase sa avorteze.
O alta informatie care-mi ridica semne de intrebare am gasit intr-un alt articol semnat tot in EVZ. Daca decretul a durat din 1966 si pana in 1972, de ce oare prin anii '80 femeile inca faceau avorturi pe ascuns? De ce oare ajungeau cu hemoragii la spital si erau lasate sa moara daca nu spuneau cine le-a ajutat sa avorteze? De ce oare nu existau metode moderne de contraceptie si femeile se chinuiau cu fel de fel de metode rudimentare?
Am gasit intr-un alt material ca decretul a fost abrogat pe 26 decembrie 1989. Si pana la urma, cat a fost valabil!?
Intr-un material in Evz scrie ca decretul a fost semnat in 1966, in altul ca in 1967. Ei, doar un an diferenta. Nici nu se baga de seama.
Apreziez dorinta de a informa si cantitatea de materiale publicate in ultimii ani despre decretei, dar sunt si asa destule mituri si ar fi frumos sa nu se creeze altele. Ar fi bine ca oamenii sa fie informati corect si sa nu mai existe discrepante intre informatii.
In Evenimentul Zilei au aparut o serie de articole care incearca sa explice, sa lamureasca sau chiar sa informeze despre o perioada din comunism.
Pentru multe femei acea perioada in care in urma unui decret nu mai aveau voie sa avorteze, poate fi trecuta drept o perioada neagra, plina de chin si suferinta. Comunismul a decis in locul lor si pentru ele.
"Desi stiau ca-si riscau viata, acestea faceau avorturi pe ascuns, cu ce aveau la indemana - sarme, cabluri electrice, sonde improvizate, radacini de plante, otet. Multe ajungeau apoi la doctor, direct pe masa de operatie, cu hemoragii grave, peritonite, infectii greu de oprit." - un citat din materialul din Evz. Autoarele materialului au uitat sa spuna ca femeile care ajungeau pe masa de operatie cu infectii, nu erau tot timpul salvate de medici. Acestea erau lasate sa moara daca nu dadeau securitatii numele persoanei care le ajutase sa avorteze.
O alta informatie care-mi ridica semne de intrebare am gasit intr-un alt articol semnat tot in EVZ. Daca decretul a durat din 1966 si pana in 1972, de ce oare prin anii '80 femeile inca faceau avorturi pe ascuns? De ce oare ajungeau cu hemoragii la spital si erau lasate sa moara daca nu spuneau cine le-a ajutat sa avorteze? De ce oare nu existau metode moderne de contraceptie si femeile se chinuiau cu fel de fel de metode rudimentare?
Am gasit intr-un alt material ca decretul a fost abrogat pe 26 decembrie 1989. Si pana la urma, cat a fost valabil!?
Intr-un material in Evz scrie ca decretul a fost semnat in 1966, in altul ca in 1967. Ei, doar un an diferenta. Nici nu se baga de seama.
Apreziez dorinta de a informa si cantitatea de materiale publicate in ultimii ani despre decretei, dar sunt si asa destule mituri si ar fi frumos sa nu se creeze altele. Ar fi bine ca oamenii sa fie informati corect si sa nu mai existe discrepante intre informatii.
Bancul zilei
Stiti foarte bine cum suna ultimele mesaje de amenintare trimise europenilor de teroristii lui Ossama Bin Laden. Bineinteles, unii reprezentanti ai mass-media s-au intrecut in exagerari, speriind si mai mult cetatenii. Noi suntem in masura sa mai linistim populatia, deoarece tocmai am interceptat un alt mesaj, trimis catre organizatia centrala de un membru al unei celule teroriste aflate in tara noastra:
"Salutam cu rezbect, jefu'. Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns bine; dragut fara problem control aerobort, fiindca mai gasit un bagaj pierdut be drum. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba noua; dat jumadate la daxi, jumatate furat tigan de la buzunar.
Indilnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler proaspat, intoxicat zalmonel, noi ajuns spital, doctor roman durut la cur.
Jefu', gu bomba praf antrax nu butut facut la Romania, deci ingergat plan bomba cu bum-bum! Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde tara mia, fara apa la robinet. Urmarit emiziuni explozia camion azotat, facut frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma!
Trebuie recrutati, jefu! Bomba cu azotat mare efect aveam! ...
Inderesat pilotat avion pentru lovit gladire la roman; vazut delevizor aparat zbor MIG prabusit singur, plus roman stricat singur gladire, adormit beat, tigara aprinsa, ...
Draga jefu', gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumparat baglava, exblodat budelie la parter. Aicia la Romania, mult cretin! Zberiat, zguibat la zin, cacat pe mine de frica!
Jefu, ma indorg agaza! Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba noastra.
"Salutam cu rezbect, jefu'. Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns bine; dragut fara problem control aerobort, fiindca mai gasit un bagaj pierdut be drum. Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba noua; dat jumadate la daxi, jumatate furat tigan de la buzunar.
Indilnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler proaspat, intoxicat zalmonel, noi ajuns spital, doctor roman durut la cur.
Jefu', gu bomba praf antrax nu butut facut la Romania, deci ingergat plan bomba cu bum-bum! Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde tara mia, fara apa la robinet. Urmarit emiziuni explozia camion azotat, facut frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma!
Trebuie recrutati, jefu! Bomba cu azotat mare efect aveam! ...
Inderesat pilotat avion pentru lovit gladire la roman; vazut delevizor aparat zbor MIG prabusit singur, plus roman stricat singur gladire, adormit beat, tigara aprinsa, ...
Draga jefu', gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumparat baglava, exblodat budelie la parter. Aicia la Romania, mult cretin! Zberiat, zguibat la zin, cacat pe mine de frica!
Jefu, ma indorg agaza! Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba noastra.
duminică, 11 noiembrie 2007
Bancul zilei
Vin niste cercetatori la badea Ion:
- Buna ziua bade.
- No, buna ziua.
- Bade, vezi tu sura aia? si arata catre sura bedeului.
- No, o vaz.
- No, fii atent: pe acolo trebuie sa traca un tren.
Badea se uita serios la ei:
- No, si trenu asta vinie si dimineata la sapte?
- Vine.
- No, si vinie si la zece?
- Vine.
- No, pai si la pranz?
- Si la pranz.
- No, pai vinie si sara?!
- Vine bade si seara.
- No, trazni-v-ar, voi credeti ca alta traba n-am decat toata ziua inchide - deschide, inchide - deschide poarta?!
- Buna ziua bade.
- No, buna ziua.
- Bade, vezi tu sura aia? si arata catre sura bedeului.
- No, o vaz.
- No, fii atent: pe acolo trebuie sa traca un tren.
Badea se uita serios la ei:
- No, si trenu asta vinie si dimineata la sapte?
- Vine.
- No, si vinie si la zece?
- Vine.
- No, pai si la pranz?
- Si la pranz.
- No, pai vinie si sara?!
- Vine bade si seara.
- No, trazni-v-ar, voi credeti ca alta traba n-am decat toata ziua inchide - deschide, inchide - deschide poarta?!
La betie...
De curand am fost la niste prieteni. Acesti prieteni au mai chemat si alti prieteni ca nu eram destui si asa.
De la un pahar la altul, de la bere la vin rosu si de la vin rosu la vin alb, drumul spre betie este scurt si deloc anevoios. Nu, nu eu am amestecat bauturile si nu, nu eu m-am imbatat (ca altfel nu mai tineam minte ce s-a intamplat). In fine, ideea e ca barbatii prezenti la petrecere, bauta sau ce o fi fost au reactionat cam la fel in urma cursei paharului care se afla pe masa si pana pe soseaua gatului. Din fericire nu au fost violenti asa cum se intampla pe la case mai mari, dar au ras timp de 3 ore fara motiv si aproape-aproape fara pauza. Se vedea ca se simteau bine; nu stiu cat de bine si judecau...
Dupa ce s-au simtit suficient de ametiti si suficient de... puternici, trei dintre baieti (mai cu stea-n gat) au ales drept haltera o frumusete de baiat de doar 95 de Kg. SI cei trei crai de la rasarit cu greutatea cuprinsa intre 56 Kg si 75 Kg (dupa laudele lor), au ridicat pe rand pruncul supraponderal... si au reusit.
Interesant modul in care se manifesta barbatii la betie...
Amintiri?
De la un pahar la altul, de la bere la vin rosu si de la vin rosu la vin alb, drumul spre betie este scurt si deloc anevoios. Nu, nu eu am amestecat bauturile si nu, nu eu m-am imbatat (ca altfel nu mai tineam minte ce s-a intamplat). In fine, ideea e ca barbatii prezenti la petrecere, bauta sau ce o fi fost au reactionat cam la fel in urma cursei paharului care se afla pe masa si pana pe soseaua gatului. Din fericire nu au fost violenti asa cum se intampla pe la case mai mari, dar au ras timp de 3 ore fara motiv si aproape-aproape fara pauza. Se vedea ca se simteau bine; nu stiu cat de bine si judecau...
Dupa ce s-au simtit suficient de ametiti si suficient de... puternici, trei dintre baieti (mai cu stea-n gat) au ales drept haltera o frumusete de baiat de doar 95 de Kg. SI cei trei crai de la rasarit cu greutatea cuprinsa intre 56 Kg si 75 Kg (dupa laudele lor), au ridicat pe rand pruncul supraponderal... si au reusit.
Interesant modul in care se manifesta barbatii la betie...
Amintiri?
sâmbătă, 10 noiembrie 2007
Bancul zilei
Un fan oltean, un fan stelist si unul dinamovist fiind intr-o tara musulmana sunt prinsi bind o sticla de Jack Daniels, sunt arestati si aruncati in inchisoare pina la stabilirea pedepsei. Vine ziua judecatii, sunt adusi in fata molahului care le arata bunavointa, condamnandu-i la doar 30 de lovituri de bici dupa care vor fi liberi sa plece. Ba mai mult, spre norocul lor in ziua respectiva era o mare sarbatoare musulmana asa ca molahul ii da fiecaruia voie sa ceara ceva inainte de a fi biciuit.
Primul care urmeaza a fi biciuit este stelistul, care dupa ce se gindeste putin zice: "legati-mi o perna in spate". I se leaga perna, dar nu rezista decit la primele 10 lovituri dupa care se rupe, asa ca tot trebuie sa sufere celelalte 20 lovituri inainte de a fi dus pe brate singerind si plingind.
Urmatorul este dinamovistul, care zice: "legati-mi 2 perne in spate". Dar nici macar cele 2 perne nu pot sa reziste decit la 15 lovituri, fiind nevoit sa le suporte ca si stelistul pe celelalte.
Ultimul care trebuia biciuit era fanul craiovean, dar inainte de a-si spune dorinta, molahul ii zice: "Esti fanul celei mai frumoase echipe din tara ta, cu cei mai loiali si pasionali suporteri, asa ca poti avea 2 dorinte!". Auzind asta oltenul spune: "Multumesc pentru bunatatea pe care mi-o arati si drept recunostinta, vreau 100 de lovituri de bici in loc de cele 30."
"Nu numai ca esti un om de onoare esti si foarte curajos" ii spune molahul, privindu-l cu respect. "Daca 100 de lovituri sunt ceea ce doresti, atunci 100 de lovituri vor fi. Acum ai dreptul la cea de-a doua dorinta,deci care este?"
"Va rog legati-l pe dinamovist in spatele meu"
Primul care urmeaza a fi biciuit este stelistul, care dupa ce se gindeste putin zice: "legati-mi o perna in spate". I se leaga perna, dar nu rezista decit la primele 10 lovituri dupa care se rupe, asa ca tot trebuie sa sufere celelalte 20 lovituri inainte de a fi dus pe brate singerind si plingind.
Urmatorul este dinamovistul, care zice: "legati-mi 2 perne in spate". Dar nici macar cele 2 perne nu pot sa reziste decit la 15 lovituri, fiind nevoit sa le suporte ca si stelistul pe celelalte.
Ultimul care trebuia biciuit era fanul craiovean, dar inainte de a-si spune dorinta, molahul ii zice: "Esti fanul celei mai frumoase echipe din tara ta, cu cei mai loiali si pasionali suporteri, asa ca poti avea 2 dorinte!". Auzind asta oltenul spune: "Multumesc pentru bunatatea pe care mi-o arati si drept recunostinta, vreau 100 de lovituri de bici in loc de cele 30."
"Nu numai ca esti un om de onoare esti si foarte curajos" ii spune molahul, privindu-l cu respect. "Daca 100 de lovituri sunt ceea ce doresti, atunci 100 de lovituri vor fi. Acum ai dreptul la cea de-a doua dorinta,deci care este?"
"Va rog legati-l pe dinamovist in spatele meu"
vineri, 2 noiembrie 2007
Cum spui cand vrei sa spui?
Intamplare banala:
Azi ma duc la piata sa iau niste fructe. Traversez strada si de la distanta vad o persoana cunoscuta. Ma uit la ceas: 10:5. "Hmm... ea acum vine de la piata, asta inseamna ca e treaza de ceva vreme si dimineata ei s-a terminat. A mea abia incepe. Nici nu mi-a pierit somnul de pe fata. Pentru mine e dimineata, pentru ea e zi. Asa zic: Buna ziua!"
In timp ce imi spuneam in gand ca o sa zic "Buna ziua!", trec pe langa femeie si ma aud spunand: "Buna dimineata!"
Oups!
Se intmpla ca una sa gandesc si alta sa spun, cred ca eram prea concentrata. Psihicul asta...
Azi ma duc la piata sa iau niste fructe. Traversez strada si de la distanta vad o persoana cunoscuta. Ma uit la ceas: 10:5. "Hmm... ea acum vine de la piata, asta inseamna ca e treaza de ceva vreme si dimineata ei s-a terminat. A mea abia incepe. Nici nu mi-a pierit somnul de pe fata. Pentru mine e dimineata, pentru ea e zi. Asa zic: Buna ziua!"
In timp ce imi spuneam in gand ca o sa zic "Buna ziua!", trec pe langa femeie si ma aud spunand: "Buna dimineata!"
Oups!
Se intmpla ca una sa gandesc si alta sa spun, cred ca eram prea concentrata. Psihicul asta...
luni, 29 octombrie 2007
Ganduri, idei, sentimente... mai putin imagini (3)
Astazi ma simt trista si obosita si nervoasa, chiar furioasa. Si iar trista si iar furioasa si singura. Astazi nu vreau sa cunosc pe nimeni si vreau sa vorbesc cu toata lumea.
Sunt obosita...
Ba nu, sunt trista....
Sunt obosita...
Ba nu, sunt trista....
Cum este cand ploua...
Da... astazi a plouat.
Nu stiu cum este in alte orase din tara sau din alte tari, dar in Bucuresti cand ploua nu prea se mai poate circula. Se creeaza blocaje in trafic, masinile nu inainteaza foarte mult, astepti RATB-ul si jumatate de ora. Daca in cate o intersectie se mai afla si un politist de la circulatie, chiar ca nu ai nicio sansa sa scapi prea repede din invalmaseala aia. De ce circulatia este si mai greoaie cand sunt politisti care dirijeaza traficul? De ce se creeaza ambuteaje cand ploua/ninge? De ce se circula atat de greu in Bucuresti? Or fi de vina lucrarile incepute in tot orasul sau doar vremea care-si face veacul prin Capitala?
Frig, asteptat mult in statii, blocaje in trafic... asa este cand ploua...
Nu stiu cum este in alte orase din tara sau din alte tari, dar in Bucuresti cand ploua nu prea se mai poate circula. Se creeaza blocaje in trafic, masinile nu inainteaza foarte mult, astepti RATB-ul si jumatate de ora. Daca in cate o intersectie se mai afla si un politist de la circulatie, chiar ca nu ai nicio sansa sa scapi prea repede din invalmaseala aia. De ce circulatia este si mai greoaie cand sunt politisti care dirijeaza traficul? De ce se creeaza ambuteaje cand ploua/ninge? De ce se circula atat de greu in Bucuresti? Or fi de vina lucrarile incepute in tot orasul sau doar vremea care-si face veacul prin Capitala?
Frig, asteptat mult in statii, blocaje in trafic... asa este cand ploua...
sâmbătă, 20 octombrie 2007
Podul de la Grozavesti
Se lucreaza de zor la podul care va fi deasupra tuturor. E bine, eu cred ca nu va fi terminat la timp. Dar, las asta pentru o alta discutie...
Cam doua zile pe saptamana traseul meu se intersecteaza cu lucrarile de la Grozavesti. Ies de la metrou si ma indrept spre Facultatea de Ecologie (pe partea stanga, spre Apaca). Hmm... pe unde merg? Chiar asa! Pe unde merg eu mai, mai ca se numeste slalom printre masini. As putea sa merg pe partea dreapta, pe acolo pe unde nu se lucreaza si pe unde exista si trotuar si sa traversez in dreptul facultatii, dar nefiind trecere de pieton si nici nu prind semaforul de la Grozavesti, nu am mari sanse de a traversa rapid.Am incercat o data si am stat cam 10 min pana am reusit sa ma strecor printre masini. Asa ca merg pe partea stanga. S-au gandit ei bine si au delimitat gaura pe care au sapat-o de sosea (sa nu cada masinile vitezomane in ea), dar nu s-au gandit sa faca si un pasaj pietonal. Si uite asa merg eu intre "gardul" pus de muncitori si masini.
Dar, masinile... masinile sunt grabite (ca soferii sunt de treaba) si in disperarea de a mai castiga cinci centimetri in lupta cu traficul nu mai tin cont ca mai merg pe soseaua aia si oameni si merg exact pe langa gard. Uneori ma mir cum de nu pleaca cu totul sau cum reusesc de nu urca pe refugiul de tramvai (care inca exista). Dragut ar fi ca data viitoare cand ma voi indrepta spre Ecologica, sa nu mai fiu nevoita sa imi ridic geanta pentru a nu o pierde pe vreo oglinda retrovizoare si nici sa ma feresc sa nu fiu calcata de vreo masina. Dragut ar fi sa existe un pasaj pentru pietoni. Dar, unde?
Cam doua zile pe saptamana traseul meu se intersecteaza cu lucrarile de la Grozavesti. Ies de la metrou si ma indrept spre Facultatea de Ecologie (pe partea stanga, spre Apaca). Hmm... pe unde merg? Chiar asa! Pe unde merg eu mai, mai ca se numeste slalom printre masini. As putea sa merg pe partea dreapta, pe acolo pe unde nu se lucreaza si pe unde exista si trotuar si sa traversez in dreptul facultatii, dar nefiind trecere de pieton si nici nu prind semaforul de la Grozavesti, nu am mari sanse de a traversa rapid.Am incercat o data si am stat cam 10 min pana am reusit sa ma strecor printre masini. Asa ca merg pe partea stanga. S-au gandit ei bine si au delimitat gaura pe care au sapat-o de sosea (sa nu cada masinile vitezomane in ea), dar nu s-au gandit sa faca si un pasaj pietonal. Si uite asa merg eu intre "gardul" pus de muncitori si masini.
Dar, masinile... masinile sunt grabite (ca soferii sunt de treaba) si in disperarea de a mai castiga cinci centimetri in lupta cu traficul nu mai tin cont ca mai merg pe soseaua aia si oameni si merg exact pe langa gard. Uneori ma mir cum de nu pleaca cu totul sau cum reusesc de nu urca pe refugiul de tramvai (care inca exista). Dragut ar fi ca data viitoare cand ma voi indrepta spre Ecologica, sa nu mai fiu nevoita sa imi ridic geanta pentru a nu o pierde pe vreo oglinda retrovizoare si nici sa ma feresc sa nu fiu calcata de vreo masina. Dragut ar fi sa existe un pasaj pentru pietoni. Dar, unde?
marți, 16 octombrie 2007
Ganduri, idei, sentimente... mai putin imagini (2)
Din categoria: cum (e) sa te simti obosit...
Nu stii cum sa faci sa te simti obosit si adormit in permanenta (obosita si adormita in cazul meu)? Nimic mai simplu. Urmezi programul meu. Doua puncte
Te trezesti dimineata (nu foarte, pe la opt, asa), dar nu la prima strigare a ceasului de la telefon care are o sonerie ce ar trezi o strada intreaga, mai stai cinci, 10, poate chiar 15 minute sa sune si el de mai multe ori. In acest interval astepti sa vezi daca are cineva din casa curajul sa te trezeasca. Daca nu, te dai jos din pat ca n-ai incotro. Te duci repede la baie si faci un dus fierbinte ca sa nu pierzi amorteala somnului si incerci sa iesi pe usa cat mai curand posibil. Ajungi la facultate dupa ce intra profesorul in sala, normal. Te respecti si atunci iti permiti sa intarzii. Stai la cursuri si apoi te duci la o practica la care te-ai bagat pentru ca ai considerat tu ca ai prea mult timp liber si nu ai ce sa faci cu el. Nu lucrezi pentru ca nu ai destule motive sa o faci. Dupa practica daca nu esti suficient de obosit, mai iesi cu prietenii la o bere. Daca nu te duci la bere, te duci acasa pe cel mai scurt drum cunoscut (care nu e niciodata scurt). Odata ajuns acasa constati ca ai tai profesori au sarit in ultimul an de facultate cu fel de fel de referate, dosare, proiecte, teme si ce or mai fi si ca daca vrei sa intri in examen, trebuie sa le faci. Mai vorbesti cu prietenii pe mess, mai cauti informatii, mai faci ceva in Page Maker, te mai uiti la televizor (la stiri, normal), faci un dus si iar revii la calculator. Pe la 12-1, poate chiar 2 in noapte constati cat este ceasul si consideri ca esti rupt de oboseala si ca ar fi cazul sa faci cunostinta cu perna. A doua zi cand suna ceasul, iti dai seama ca ai dormit prea putin si il lasi sa sune pana cand iti vine sa il omori cu toporul.
Pentru ca totul sa fie complet, daca esti fericitul posesor al unui nepot mic si galagios, viata ta va fi si mai implinita. Tu sustii ca il iubesti, chiar si el sustine asta, dar cand plange (urla) mai ca-ti vine sa-l faci pachet si sa-l arunci in avionul care trece pe deasupra casei. Si uite asa zi de zi nu-ti ajunge somnul si noaptea e atat de scurta...
Nu stii cum sa faci sa te simti obosit si adormit in permanenta (obosita si adormita in cazul meu)? Nimic mai simplu. Urmezi programul meu. Doua puncte
Te trezesti dimineata (nu foarte, pe la opt, asa), dar nu la prima strigare a ceasului de la telefon care are o sonerie ce ar trezi o strada intreaga, mai stai cinci, 10, poate chiar 15 minute sa sune si el de mai multe ori. In acest interval astepti sa vezi daca are cineva din casa curajul sa te trezeasca. Daca nu, te dai jos din pat ca n-ai incotro. Te duci repede la baie si faci un dus fierbinte ca sa nu pierzi amorteala somnului si incerci sa iesi pe usa cat mai curand posibil. Ajungi la facultate dupa ce intra profesorul in sala, normal. Te respecti si atunci iti permiti sa intarzii. Stai la cursuri si apoi te duci la o practica la care te-ai bagat pentru ca ai considerat tu ca ai prea mult timp liber si nu ai ce sa faci cu el. Nu lucrezi pentru ca nu ai destule motive sa o faci. Dupa practica daca nu esti suficient de obosit, mai iesi cu prietenii la o bere. Daca nu te duci la bere, te duci acasa pe cel mai scurt drum cunoscut (care nu e niciodata scurt). Odata ajuns acasa constati ca ai tai profesori au sarit in ultimul an de facultate cu fel de fel de referate, dosare, proiecte, teme si ce or mai fi si ca daca vrei sa intri in examen, trebuie sa le faci. Mai vorbesti cu prietenii pe mess, mai cauti informatii, mai faci ceva in Page Maker, te mai uiti la televizor (la stiri, normal), faci un dus si iar revii la calculator. Pe la 12-1, poate chiar 2 in noapte constati cat este ceasul si consideri ca esti rupt de oboseala si ca ar fi cazul sa faci cunostinta cu perna. A doua zi cand suna ceasul, iti dai seama ca ai dormit prea putin si il lasi sa sune pana cand iti vine sa il omori cu toporul.
Pentru ca totul sa fie complet, daca esti fericitul posesor al unui nepot mic si galagios, viata ta va fi si mai implinita. Tu sustii ca il iubesti, chiar si el sustine asta, dar cand plange (urla) mai ca-ti vine sa-l faci pachet si sa-l arunci in avionul care trece pe deasupra casei. Si uite asa zi de zi nu-ti ajunge somnul si noaptea e atat de scurta...
miercuri, 3 octombrie 2007
Întronizare?
Pe 30 septembrie (anul curent, normal) a avut loc ceremonia de intronizare a noului Patriarh. Stiu, stiu, e cam tarziu pentru acest eveniment. Voiam sa public acest comentariu cu ceva timp inainte de ceremonie, dar din neatentie, lene si uitare nu l-am publicat.
De ce am revenit asupra lui? In seara aceasta am urmarit "Cronica Carcotasilor" si am vazut ca si ei (sau nu ei, dar ce mai conteaza) au dat peste aceeasi problema: ce inseamna dom'ne intronizare?
In ziua ceremoniei toate, da' toate televiziunile au folosit acest cuvant. L-am citit si prin ziare. Nicio, dar nici macar o televiziune, un ziar, ceva, nu au avut curiozitate de a se intreba: ce inseamna dom'ne intronizare? Pai, daca nu s-au intrebat, nu s-au interesat, nu au aflat si normal, nu au explicat.
Eu m-am uitat in dictionar(al meu de acasa), am cautat si pe cel online si tot nu am gasit. Nu m-am dumirit, nu m-am luminat.
Eu stiam ca jurnalistii trebuie sa vorbeasca/scrie pe intelesul tuturor, iar daca eu n-am inteles si nici n-am aflat ce este aceea intronizare, sunt convinsa ca nici marea majoritate a celor care citesc ziare sau urmaresc buletine informative nu au reusit sa inteleaga.
Oare de ce folosesc oamenii cuvinte pe care nici ei nu le inteleg?
Si... ce inseamna dom'ne intronizare?
De ce am revenit asupra lui? In seara aceasta am urmarit "Cronica Carcotasilor" si am vazut ca si ei (sau nu ei, dar ce mai conteaza) au dat peste aceeasi problema: ce inseamna dom'ne intronizare?
In ziua ceremoniei toate, da' toate televiziunile au folosit acest cuvant. L-am citit si prin ziare. Nicio, dar nici macar o televiziune, un ziar, ceva, nu au avut curiozitate de a se intreba: ce inseamna dom'ne intronizare? Pai, daca nu s-au intrebat, nu s-au interesat, nu au aflat si normal, nu au explicat.
Eu m-am uitat in dictionar(al meu de acasa), am cautat si pe cel online si tot nu am gasit. Nu m-am dumirit, nu m-am luminat.
Eu stiam ca jurnalistii trebuie sa vorbeasca/scrie pe intelesul tuturor, iar daca eu n-am inteles si nici n-am aflat ce este aceea intronizare, sunt convinsa ca nici marea majoritate a celor care citesc ziare sau urmaresc buletine informative nu au reusit sa inteleaga.
Oare de ce folosesc oamenii cuvinte pe care nici ei nu le inteleg?
Si... ce inseamna dom'ne intronizare?
marți, 2 octombrie 2007
Un nou an... universitar
A reinceput facultatea (de ieri pentru boboci, de azi pentru toata lumea)si dupa cum am vazut si pe la alte case nu sunt singura care am nimerit intre boboci. Pentru aceasta "incurcatura" nu organizarea este de vina, ci locurile prea putine. Si unde mai pui ca atunci cand am fost eu boboaca festivitatea de deschidere a anului universitar s-a tinut la Leu intr-un amfiteatru al Facultatii de Electronica!? Sa vezi atunci ingramadeala...
La urma urmei, este bine sa fii daca nu boboc, macar in preajma lor (eu stiu sigur ca am avut emotii cand am fost boboaca).
Normal, ca orice FJSC-ista mandra nevoie mare de facultatea ei, m-a luat valul si am fredonat si eu "Imnul FJSC", mai ales ca cei care stateau drepti si frumosi in fata amfiteatrului(pacat ca nu aveau piedestal), imi sunt colegi de an(unul chiar de grupa) si cantau cu atata patos...
In curand sper sa am si poze de la festivitate. Pana atunci... spor bobocilor (vor avea nevoie), spor viitorilor licentiati (vom avea nevoie)si tuturor celor care mai au nevoie de spor.
Am revenit (pana le voi primi si eu pe ale mele) cu niste "poze" .
La urma urmei, este bine sa fii daca nu boboc, macar in preajma lor (eu stiu sigur ca am avut emotii cand am fost boboaca).
Normal, ca orice FJSC-ista mandra nevoie mare de facultatea ei, m-a luat valul si am fredonat si eu "Imnul FJSC", mai ales ca cei care stateau drepti si frumosi in fata amfiteatrului(pacat ca nu aveau piedestal), imi sunt colegi de an(unul chiar de grupa) si cantau cu atata patos...
In curand sper sa am si poze de la festivitate. Pana atunci... spor bobocilor (vor avea nevoie), spor viitorilor licentiati (vom avea nevoie)si tuturor celor care mai au nevoie de spor.
Am revenit (pana le voi primi si eu pe ale mele) cu niste "poze" .
luni, 10 septembrie 2007
Din Sibiu... revenire
Am promis atunci cand am oferit informatii despre Sibiu ca voi reveni cu ceva poze. Ei bine, acum am primit si pozele.
Peste tot in centrul istoric
Turnul dulgherilor
In Piata Mare
Poza facuta din Turnul Sfatului
Podul Minciunilor
... si un carnaval...
O foarte buna inghetata. Merita sa mai vizitez Sibiul pentru ea
Avionul din curtea muzeului Brukental
De la targul creatorilor de arta populara din muzeul in aer liber Astra
Prin "parcul - padure" Sub Arini
Ricki si Elvin Dandel - extraordinar spectacol, foarte bine organizat, asa cum rar se intampla in Romania
Festivalul medieval
Peste tot in centrul istoric
Turnul dulgherilor
In Piata Mare
Poza facuta din Turnul Sfatului
Podul Minciunilor
... si un carnaval...
O foarte buna inghetata. Merita sa mai vizitez Sibiul pentru ea
Avionul din curtea muzeului Brukental
De la targul creatorilor de arta populara din muzeul in aer liber Astra
Prin "parcul - padure" Sub Arini
Ricki si Elvin Dandel - extraordinar spectacol, foarte bine organizat, asa cum rar se intampla in Romania
Festivalul medieval
marți, 4 septembrie 2007
Viagra a suflat in a 15-a lumanare
Intregul articol pe http://www.9am.ro
In urma cu 15 ani lua nastere primul indiciu pentru creerea medicamentului numit viagra. Initial medicamentul trebuia sa apara pe piata pentru a trata o boala care afecteaza laringele si esofagul. In urma testelor efectuate, printre efectele secundare s-a constatat ca medicamentul provoca si erectia. De atunci medicamentul a aparut pe piata farmaceutica pentru a trata disfunctiile sexuale.
In ultimii ani pe langa viagra, au mai parut si alte medicamente care trateaza disfunctiile sexuale, trebuie doar ca barbatii sa fie atenti la eventualele efecte adverse si sa nu aiba probleme cu inima. In plus, se lucreaza si la o varianta feminina a medicamentului viagra.
In urma cu 15 ani lua nastere primul indiciu pentru creerea medicamentului numit viagra. Initial medicamentul trebuia sa apara pe piata pentru a trata o boala care afecteaza laringele si esofagul. In urma testelor efectuate, printre efectele secundare s-a constatat ca medicamentul provoca si erectia. De atunci medicamentul a aparut pe piata farmaceutica pentru a trata disfunctiile sexuale.
In ultimii ani pe langa viagra, au mai parut si alte medicamente care trateaza disfunctiile sexuale, trebuie doar ca barbatii sa fie atenti la eventualele efecte adverse si sa nu aiba probleme cu inima. In plus, se lucreaza si la o varianta feminina a medicamentului viagra.
sâmbătă, 1 septembrie 2007
Ganduri, idei, sentimente... mai putin imagini (1)
Cand te doare trupul, ce faci? Te duci la medic. Dar, cand te doare sufletul, ce faci? Unde te duci? Cine te poate trata? Cine iti poate da ceva pentru durere fara sa fii nevoit sa iti pui toata viata pe tapet? Cand te duci la medic, ii spui ce, cum si unde te doare; ii spui ce simptome ai. Il lasi pe omul acela pe care nu-l cunosti sa iti atinga ranile trupului. Poti suporta. Trupul poate suporta atingerea pe o rana mai mult sau mai putin vizibila. Cat poate suporta sufletul? Unde imi pot trata eu - o persoana introvertita - sufletul?
Eu cu mine si cu durerea mea.
Nu este un strigat de ajutor, este o incercare discreta de eliberare.
Unde isi vindeca fiecare sufletul?
Eu cu mine si cu durerea mea.
Nu este un strigat de ajutor, este o incercare discreta de eliberare.
Unde isi vindeca fiecare sufletul?
Azi e toamna... in curand... iarna
Conform calendarului crestin ortodox, azi e prima zi de toamna. De astazi ploaia si-a intrat in drepturi cu o ploaie care ba e - ba nu e.
Toamna si-a facut simtita prezenta de ceva vreme, dar am tot ignorat-o pana azi. De astazi ii redau ceea ce i se cuvine, ii recunosc drepturile.
Ploaia care-mi uda sezlong-ul pe care am stat aproape toata vara, este atat de rece. Este rece precum gheata pentru ca asa vreau eu sa o simt. Vreau sa o simt atat de rece pe pielea mea ca sa-mi dau seama ca ceea ce este in sufletul meu este real. Ploaia astazi imi trezeste simturile si-mi aduce amintirile aproape.
Sa planga din cer...
Toamna si-a facut simtita prezenta de ceva vreme, dar am tot ignorat-o pana azi. De astazi ii redau ceea ce i se cuvine, ii recunosc drepturile.
Ploaia care-mi uda sezlong-ul pe care am stat aproape toata vara, este atat de rece. Este rece precum gheata pentru ca asa vreau eu sa o simt. Vreau sa o simt atat de rece pe pielea mea ca sa-mi dau seama ca ceea ce este in sufletul meu este real. Ploaia astazi imi trezeste simturile si-mi aduce amintirile aproape.
Sa planga din cer...
joi, 16 august 2007
Cugetarea mea
Desi perioada comunista s-a incheiat de 18 ani, sistemul nu a murit inca. Vom avea nevoie de mult mai mult de atat (sa speram ca nu sute de ani) pentru a ne debarasa de acea gandire “incuiata”. Probabil ca este gresit sa incadram astfel de gandire in perioada comunista, dar cert este ca ea (gandirea) se datoreaza unor oameni incapabili de a merge mai departe. Datorita lor (a acestor oameni), perioada neagra a comunismului inca traieste.
sâmbătă, 11 august 2007
Din Sibiu...
Probabil pentru ca a fost destul de mediatizat in ultima vreme, in Sibiu au inceput lucrari de modernizare si de restaurare. Multe bulevarde si strazi au fost sau inca sunt in program de reabilitare si desi orasul cu greu permite, s-au facut eforturi si au mai fost deschise ceva parcari (cu locuri putine, normal, dar bune si astea). Obositor si intr-un fel enervant pentru soferi (mai ales pentru cei care nu sunt din Sibiu), sunt multele strazi cu sens unic si... vor mai fi si altele deschise, mai ales in centrul istoric.
Un foarte bun proiect demarat in Sibiu consta in implementarea unui sistem de orientare prin indicatoare. Cica, sistenul de indicatoare are o garantie minima de 10 ani si rezistenta la vant de peste 120 km/ora si mai face fata si unor temperaturi situate intre -30 si +50 de grade C. In acest fel, turistii nu se mai ratacesc si stiu exact unde sa se duca. Pacat ca strazile sunt prea inguste si preturile prea piperate (nu peste tot).
Sibiul este un oras care nu duce lipsa de spatiu verde si cu toate acestea vor fi plantati 36 de copaci in jurul unei parcari si in jurul Pietei Garii. Iata ca se poate! Dar, ce bine ar fi daca s-ar intampla asta si-n Bucuresti.
Si daca aveti de gand sa vizitati orasul in perioada imediat urmatoare, aflati ca daca va grabiti prindeti si doua evenimente culturale intens mediatizate in Sibiu:
- "Festivalul International de Circ", inte 10 si 12 august in Piata Mare si
- festivalul "Young in Europe: Sibiu meets Deventer", in perioada 10-20 august tot in Piata Mare.
Viata nu-i nici roz si nici prea buna in Sibiu, dar sunt atatia turisti straini...
Un foarte bun proiect demarat in Sibiu consta in implementarea unui sistem de orientare prin indicatoare. Cica, sistenul de indicatoare are o garantie minima de 10 ani si rezistenta la vant de peste 120 km/ora si mai face fata si unor temperaturi situate intre -30 si +50 de grade C. In acest fel, turistii nu se mai ratacesc si stiu exact unde sa se duca. Pacat ca strazile sunt prea inguste si preturile prea piperate (nu peste tot).
Sibiul este un oras care nu duce lipsa de spatiu verde si cu toate acestea vor fi plantati 36 de copaci in jurul unei parcari si in jurul Pietei Garii. Iata ca se poate! Dar, ce bine ar fi daca s-ar intampla asta si-n Bucuresti.
Si daca aveti de gand sa vizitati orasul in perioada imediat urmatoare, aflati ca daca va grabiti prindeti si doua evenimente culturale intens mediatizate in Sibiu:
- "Festivalul International de Circ", inte 10 si 12 august in Piata Mare si
- festivalul "Young in Europe: Sibiu meets Deventer", in perioada 10-20 august tot in Piata Mare.
Viata nu-i nici roz si nici prea buna in Sibiu, dar sunt atatia turisti straini...
marți, 31 iulie 2007
Meditare
Ce este dragostea?
De-a lungul timpului am auzit aceasta intrebare: "Ce este dragostea?". Tot de-a lungul timpului am auzit si o multime de explicatii pe care nu le voi etala aici.
Dragostea... atat de... diferita, dar mereu la fel...
Deci, ce este dragostea?
De-a lungul timpului am auzit aceasta intrebare: "Ce este dragostea?". Tot de-a lungul timpului am auzit si o multime de explicatii pe care nu le voi etala aici.
Dragostea... atat de... diferita, dar mereu la fel...
Deci, ce este dragostea?
marți, 17 iulie 2007
Pe ce dau banii...
Domnii de la Primarie s-au gandit sa trimita oameni pe teren. Felicitari din partea mea. Dar, pentru ce trimit oameni pe teren? Ca sa vada la ce ora vine REBU. sa ridice gunoiul. ???, am zis eu.
Astazi de dimineata cand m-am dus la magazin am vazut o femeie care statea pe o piatra din dreptul unei porti. Initial am crezut ca ii este rau si ca s-a asezat pana isi revine, dar cand am ajuns in dreptul ei m-a intrebat la ce ora vin cei de la REBU. "Sunt trimisa de la Primarie ca sa vad la ce ora se ridica gunoiul. Sa stie lumea pe ce da banii", a spus doamna in cauza.
Oamenii astia nu au niciodata o ora fixa (cei cu gunoiul, nu cei de la primarie), au doar o zi fixa: martea. Nu se stie la ce ora vin. Cert este ca doamna de la primarie a asteptat patru ore in soare si in caldura sa vina REBU; doar era trimisa de la primarie.
Daca stiam ca pazeste atata timp strada, ii lasam si eu in grija tomberonul si puteam sa plec linistita sa imi rezolv treburile. Pentru ca - foarte interesant -, daca nu esti acasa in ziua in care se ia gunoiul, te poti trezi fara tomberon din doua motive:
1. fie "uita" de unde l-au luat si domnii cu gunoiul ti-l lasa fix in mijlocul strazii iar daca nu ai un vecin cu inima buna care sa ti-l tina pana te intorci, si-l insuseste un alt vecin cu "inima buna";
2. fie isi amintesc de unde au luat tomberonul, il lasa in fata portii si se gaseste cineva care sa considere ca ai un tomberon in plus si d-asta l-ai lasat afara. In ziua "de gunoi" trebuie sa fie cineva acasa.
Acuma, eu nu inteleg de ce a trimis Primaria o femeie care sa astepte mai bine de patru ore sa vina gunoierii si sa-i semneze hartia? Nu puteau sa dea un telefon la REBU si sa ii intrebe cam pe la ce ora ajung pe strada cu pricina?
Normal ca vreau sa stiu pe ce dau banii, dar eu, platitoarea de taxe si impozite catre stat, nu prea dau doi bani pe ora la care se ridica gunoiul. Voi sti pe ce dau banii atunci cand masina care (de la REBU) ridica de pe strada crengile si frunzele rupte si uscate, va face mai mult de un drum pe luna.
Voi sti pe ce dau banii atunci cand masina care (tot de la REBU, normal) uda strada, va face mai mult decat un drum la doua luni.
Si voi sti pe ce dau banii atunci cand vor fi golite mai des cosurile de gunoi (care se afla doar in coltul strazilor; nu a tuturor strazilor). Cand toate acestea isi vor face simtita prezenta, voi sti pe ce dau banii. Pana atunci, nu ma intereseaza la ce ora se ridica gunoiul.
Astazi de dimineata cand m-am dus la magazin am vazut o femeie care statea pe o piatra din dreptul unei porti. Initial am crezut ca ii este rau si ca s-a asezat pana isi revine, dar cand am ajuns in dreptul ei m-a intrebat la ce ora vin cei de la REBU. "Sunt trimisa de la Primarie ca sa vad la ce ora se ridica gunoiul. Sa stie lumea pe ce da banii", a spus doamna in cauza.
Oamenii astia nu au niciodata o ora fixa (cei cu gunoiul, nu cei de la primarie), au doar o zi fixa: martea. Nu se stie la ce ora vin. Cert este ca doamna de la primarie a asteptat patru ore in soare si in caldura sa vina REBU; doar era trimisa de la primarie.
Daca stiam ca pazeste atata timp strada, ii lasam si eu in grija tomberonul si puteam sa plec linistita sa imi rezolv treburile. Pentru ca - foarte interesant -, daca nu esti acasa in ziua in care se ia gunoiul, te poti trezi fara tomberon din doua motive:
1. fie "uita" de unde l-au luat si domnii cu gunoiul ti-l lasa fix in mijlocul strazii iar daca nu ai un vecin cu inima buna care sa ti-l tina pana te intorci, si-l insuseste un alt vecin cu "inima buna";
2. fie isi amintesc de unde au luat tomberonul, il lasa in fata portii si se gaseste cineva care sa considere ca ai un tomberon in plus si d-asta l-ai lasat afara. In ziua "de gunoi" trebuie sa fie cineva acasa.
Acuma, eu nu inteleg de ce a trimis Primaria o femeie care sa astepte mai bine de patru ore sa vina gunoierii si sa-i semneze hartia? Nu puteau sa dea un telefon la REBU si sa ii intrebe cam pe la ce ora ajung pe strada cu pricina?
Normal ca vreau sa stiu pe ce dau banii, dar eu, platitoarea de taxe si impozite catre stat, nu prea dau doi bani pe ora la care se ridica gunoiul. Voi sti pe ce dau banii atunci cand masina care (de la REBU) ridica de pe strada crengile si frunzele rupte si uscate, va face mai mult de un drum pe luna.
Voi sti pe ce dau banii atunci cand masina care (tot de la REBU, normal) uda strada, va face mai mult decat un drum la doua luni.
Si voi sti pe ce dau banii atunci cand vor fi golite mai des cosurile de gunoi (care se afla doar in coltul strazilor; nu a tuturor strazilor). Cand toate acestea isi vor face simtita prezenta, voi sti pe ce dau banii. Pana atunci, nu ma intereseaza la ce ora se ridica gunoiul.
sâmbătă, 7 iulie 2007
Gata bac-ul... vine admiterea
Felicitari celor care au trecut cu bine unul dintre cele mai importante examene din viata lor. Unii inca nu au scapat de stres si de emotie deoarece se pregatesc pentru examenul de admitere. Altii, vor depune dosarul la o facultate particulara sau la o facultate de stat unde se intra pe baza de dosar si vor fi scutiti de o problema suplimentara. Ca doar ce a fost greu a trecut...
Felicitari tuturor!
Felicitari tuturor!
joi, 5 iulie 2007
Autobuzul 300
Autobuzul 300 este unul dintre autobuzele bucurestene care circula intre Piata Chibrit (sectorul 1) si Galeriile Orizont (aproape de Universitate) si mai este si unul dintre autobuzele noi care incanta privirile bucurestenilor (la fel ca: 331, 133, 123, 336 etc).
Initiativa sefilor de la RATB de a avea autobuze noi, frumoase, dar deloc mai confortabile, este de apreciat, nimic de zis. Macar in centrul orasului sa nu iti vibreze creierii (vibratie care nu are nicio treaba cu inteligenta) si sa nu ai impresia ca te rastorni in orice clipa, ca in autobuzele de la periferie.
Autobuzele astea noi (in care se inscrie cu eleganta si 300), nu au nimic special fata de celelalte. Sau poate ca au, dar nu am fost eu capabila sa detectez "specialitatea" lor.
Autobuzul 300 circula foarte des. Nu astepti niciodata mai mult de cinci minute in statie. Ai pierdut unul, nu-i nimic, in urmatoarele trei minute vine altul. Este unul dintre putinele autobuze din Bucuresti in a caror statie nu astepti cate 15 minute, poate si mai mult. De apreciat. Ceea ce este mai putin de apreciat este faptul ca oricat de des ar veni, este in permanenta aglomerat. Atat de multi oameni circula cu autobuzul asta, ca doar daca s-ar face lant de autobuze 300, abia atunci - probabil -oamenii nu vor mai fi striviti de usi. De cele mai multe ori, abia in al treilea poti sa te urci, iar seara trebuie sa lasi vreo patru sa treaca pentru a te putea urca.
Un alt lucru de apreciat la autobuzele noi este faptul ca au aer conditionat, dar daca l-a simtit cineva vreodata, sa ma anunte si pe mine.
In autobuzul 300 (si cred ca si in celelalte; vorbesc doar de cele noi), este o caldura greu de descris; in sauna sau in autobuz, nu este mare diferenta. Are geamuri mici pe care abia intra aerul si este atat de cald incat este imposibil sa nu cobori cu tricoul ud. Am vazut baieti care dupa ce au coborat si-au scos tricourile si le-au stors. Da, curgea apa din ele si nu, nu se udasera inainte de a urca.
Sefii RATB-ului au facut niste teste pe aceste masini (inclusiv pe 300) si au concluzionat ca aerul conditionat (cu care sunt dotate masinile) este inutil. Statiile sunt prea dese si nu ar face fata. Lucru care nu este adevarat. Ar putea sa spuna mai bine ca se consuma mai mult combustibil. Statiile nu sunt una langa alta (sau ce inteleg domnii prin "statii dese"). Pe linia lui 123, sunt statiile chiar foarte rare si la cat este de aglomerat traseul ala, ar putea sa faca si turturi de gheata cei care circula cu acel autobuz. Si tot nu functioneaza aerul conditionat.
Eu as vrea sa stiu cat va mai trebui sa circulam in conditiile astea si cat timp vom mai fi bataia de joc a celor care sunt sefi doar pe hartie!? In fond, eu imi platesc abonamentul lunar. Dar, pentru ce?
Vreau sa vad autobuzele astea la iarna; vreau sa vad daca vor avea caldura sau explicatia va fi una la fel de puerila: sunt statiile prea dese si se pierde caldura prin deschiderea usilor.
Eu va dau un sfat, domnilor de la RATB: haideti sa nu mai deschidem usile si sa sarim pe geamuri, fiecare unde are nevoie, numai dati-ne aer conditionat vara si caldura iarna. Dar, oups, care geamuri?
Initiativa sefilor de la RATB de a avea autobuze noi, frumoase, dar deloc mai confortabile, este de apreciat, nimic de zis. Macar in centrul orasului sa nu iti vibreze creierii (vibratie care nu are nicio treaba cu inteligenta) si sa nu ai impresia ca te rastorni in orice clipa, ca in autobuzele de la periferie.
Autobuzele astea noi (in care se inscrie cu eleganta si 300), nu au nimic special fata de celelalte. Sau poate ca au, dar nu am fost eu capabila sa detectez "specialitatea" lor.
Autobuzul 300 circula foarte des. Nu astepti niciodata mai mult de cinci minute in statie. Ai pierdut unul, nu-i nimic, in urmatoarele trei minute vine altul. Este unul dintre putinele autobuze din Bucuresti in a caror statie nu astepti cate 15 minute, poate si mai mult. De apreciat. Ceea ce este mai putin de apreciat este faptul ca oricat de des ar veni, este in permanenta aglomerat. Atat de multi oameni circula cu autobuzul asta, ca doar daca s-ar face lant de autobuze 300, abia atunci - probabil -oamenii nu vor mai fi striviti de usi. De cele mai multe ori, abia in al treilea poti sa te urci, iar seara trebuie sa lasi vreo patru sa treaca pentru a te putea urca.
Un alt lucru de apreciat la autobuzele noi este faptul ca au aer conditionat, dar daca l-a simtit cineva vreodata, sa ma anunte si pe mine.
In autobuzul 300 (si cred ca si in celelalte; vorbesc doar de cele noi), este o caldura greu de descris; in sauna sau in autobuz, nu este mare diferenta. Are geamuri mici pe care abia intra aerul si este atat de cald incat este imposibil sa nu cobori cu tricoul ud. Am vazut baieti care dupa ce au coborat si-au scos tricourile si le-au stors. Da, curgea apa din ele si nu, nu se udasera inainte de a urca.
Sefii RATB-ului au facut niste teste pe aceste masini (inclusiv pe 300) si au concluzionat ca aerul conditionat (cu care sunt dotate masinile) este inutil. Statiile sunt prea dese si nu ar face fata. Lucru care nu este adevarat. Ar putea sa spuna mai bine ca se consuma mai mult combustibil. Statiile nu sunt una langa alta (sau ce inteleg domnii prin "statii dese"). Pe linia lui 123, sunt statiile chiar foarte rare si la cat este de aglomerat traseul ala, ar putea sa faca si turturi de gheata cei care circula cu acel autobuz. Si tot nu functioneaza aerul conditionat.
Eu as vrea sa stiu cat va mai trebui sa circulam in conditiile astea si cat timp vom mai fi bataia de joc a celor care sunt sefi doar pe hartie!? In fond, eu imi platesc abonamentul lunar. Dar, pentru ce?
Vreau sa vad autobuzele astea la iarna; vreau sa vad daca vor avea caldura sau explicatia va fi una la fel de puerila: sunt statiile prea dese si se pierde caldura prin deschiderea usilor.
Eu va dau un sfat, domnilor de la RATB: haideti sa nu mai deschidem usile si sa sarim pe geamuri, fiecare unde are nevoie, numai dati-ne aer conditionat vara si caldura iarna. Dar, oups, care geamuri?
sâmbătă, 23 iunie 2007
"... vreti sa murim de curent? mai bine murim de caldura!"
Indraznesc sa ies din casa. Nu e o idee prea grozava intre orele 9 si 19, dar trebuie sa ies. Am niste facturi de platit si nu le mai pot amana, iar programul la banci e unul scurt. Asa ca trebuie sa le platesc si chiar urgent.
Cum ies din casa ma izbeste un val de caldura sufocanta. Gura mi se usuca instantaneu si simt ca nu pot sa respir. "Nu-i nimic", imi zic, asa e vara. In momentul in care calc am impresia ca asfaltul se topeste sub greutatea pasilor mei. Ma uit in urma si vad urme lasate de incaltari. "Bine ca nu port tocuri", zic in sinea mea; altfel as fi distrus munca de juma' de an a celor care s-au chinuit sa asfalteze strada.
Ma indrept spre statia de autobuz, dar ma opresc la magazinul din coltul strazii pentru a-mi cumpara o sticla cu apa; ma asigur ca nu ma topesc. Sunt plecata de acasa de maximum trei minute si deja simt nevoia sa ma intorc. Prea cald!
Ajung in statie si am noroc, autobuzul a venit imediat. Din fericire nu este aglomerat si toate geamurile sunt deschise, dar parca tot era mai bine pe jos... Dupa vreo doua statii, o batrana care statea pe scaun zice in timp ce se ridica sa inchida geamul: " Inchideti maica geamurile. Ce, vreti sa murim de curent?" In timp ce toti se uita la ea nedumeriti, adauga: "Mai bine murim de caldura!" Nu o ia nimeni in serios, dar avem mai putin aer. Mereu m-au enervat oamenii cu astfel de initiative, dar nu aveam ce sa fac. Dupa cinci statii cobor. Ma simteam de parca facusem dus si apa se oprise brusc.
Imi platesc facturile si ma indrept spre statie sa iau autobuzul spre casa. Abia asteptam sa ajung, caci eram slabita, de parca as fi alergat prea multi kilometri pentru conditia mea fizica.
Sufocati de caldura ne simtim in fiecare zi si chiar nu ar trebui sa ne expunem daca nu este absolut necesar. Dar, mai sunt si oameni care ies inutil din casa. Zilele trecute am auzit in tramvai un batran care se ducea la piata spunand ca atunci se trezise si s-a gandit sa mai faca ceva cumparaturi. Era ora 12:00. Abia respira batranul.
De ce se expun oamenii inutil?
Cum ies din casa ma izbeste un val de caldura sufocanta. Gura mi se usuca instantaneu si simt ca nu pot sa respir. "Nu-i nimic", imi zic, asa e vara. In momentul in care calc am impresia ca asfaltul se topeste sub greutatea pasilor mei. Ma uit in urma si vad urme lasate de incaltari. "Bine ca nu port tocuri", zic in sinea mea; altfel as fi distrus munca de juma' de an a celor care s-au chinuit sa asfalteze strada.
Ma indrept spre statia de autobuz, dar ma opresc la magazinul din coltul strazii pentru a-mi cumpara o sticla cu apa; ma asigur ca nu ma topesc. Sunt plecata de acasa de maximum trei minute si deja simt nevoia sa ma intorc. Prea cald!
Ajung in statie si am noroc, autobuzul a venit imediat. Din fericire nu este aglomerat si toate geamurile sunt deschise, dar parca tot era mai bine pe jos... Dupa vreo doua statii, o batrana care statea pe scaun zice in timp ce se ridica sa inchida geamul: " Inchideti maica geamurile. Ce, vreti sa murim de curent?" In timp ce toti se uita la ea nedumeriti, adauga: "Mai bine murim de caldura!" Nu o ia nimeni in serios, dar avem mai putin aer. Mereu m-au enervat oamenii cu astfel de initiative, dar nu aveam ce sa fac. Dupa cinci statii cobor. Ma simteam de parca facusem dus si apa se oprise brusc.
Imi platesc facturile si ma indrept spre statie sa iau autobuzul spre casa. Abia asteptam sa ajung, caci eram slabita, de parca as fi alergat prea multi kilometri pentru conditia mea fizica.
Sufocati de caldura ne simtim in fiecare zi si chiar nu ar trebui sa ne expunem daca nu este absolut necesar. Dar, mai sunt si oameni care ies inutil din casa. Zilele trecute am auzit in tramvai un batran care se ducea la piata spunand ca atunci se trezise si s-a gandit sa mai faca ceva cumparaturi. Era ora 12:00. Abia respira batranul.
De ce se expun oamenii inutil?
marți, 19 iunie 2007
Dialog
Eu: Pleeec!
Ea: Unde?
Eu: In Vrancea.
Ea: Aaaa, te duci in Moldova...
Eu: Nu, nu ma duc in Moldova.
Ea: Pai daca te duci in Vrancea... normal, te duci in Moldova.
Eu: Nu toata Vrancea e in Moldova.
Ea: Cand spui Vrancea, automat spui Moldova, ce imi tot tii mie lectii de geografie?
Eu: Este adevarat ca o mare parte din Vrancea se afla in Moldova, dar mai este o parte care se afla in Muntenia. Acei oameni au mai multe obiceiuri din Muntenia decat din Moldova. De acolo de unde ma duc eu, daca mai urci vreo 27 de kilometri, intri in munte.
Ea: Toata lumea stie ca Vrancea e in Moldova.
Ea: Da, dar toata lumea ar trebui sa stie ca Moldova incepe de la Milcov. Pana la Milcov e Muntenia. Multi cred ca Moldova se intinde chiar pana la Ploiesti, ceea ce nu este adevarat.
Ea: Pai asa este. Pana la Ploiesti e Moldova, noi stam in Bucuresti si restul e Oltenia.
Eu: Si Muntenia? O scoatem de pe harta?
Nu am primit raspuns la ultimele intrebari. Cert este ca fata nu avea nici macar elementarele notiuni de geografie si clar nu stia cum si in ce se imparte tara asta. Cum sa avem pretentia ca strainii sa ne cunoasca tara cand nici macar noi nu ne-o cunoastem!?
Ea: Unde?
Eu: In Vrancea.
Ea: Aaaa, te duci in Moldova...
Eu: Nu, nu ma duc in Moldova.
Ea: Pai daca te duci in Vrancea... normal, te duci in Moldova.
Eu: Nu toata Vrancea e in Moldova.
Ea: Cand spui Vrancea, automat spui Moldova, ce imi tot tii mie lectii de geografie?
Eu: Este adevarat ca o mare parte din Vrancea se afla in Moldova, dar mai este o parte care se afla in Muntenia. Acei oameni au mai multe obiceiuri din Muntenia decat din Moldova. De acolo de unde ma duc eu, daca mai urci vreo 27 de kilometri, intri in munte.
Ea: Toata lumea stie ca Vrancea e in Moldova.
Ea: Da, dar toata lumea ar trebui sa stie ca Moldova incepe de la Milcov. Pana la Milcov e Muntenia. Multi cred ca Moldova se intinde chiar pana la Ploiesti, ceea ce nu este adevarat.
Ea: Pai asa este. Pana la Ploiesti e Moldova, noi stam in Bucuresti si restul e Oltenia.
Eu: Si Muntenia? O scoatem de pe harta?
Nu am primit raspuns la ultimele intrebari. Cert este ca fata nu avea nici macar elementarele notiuni de geografie si clar nu stia cum si in ce se imparte tara asta. Cum sa avem pretentia ca strainii sa ne cunoasca tara cand nici macar noi nu ne-o cunoastem!?
vineri, 15 iunie 2007
Depovestea... de inceput
"...omul e mai presus de orice, mai presus chiar de intreg universul! Ce-ar fi pamantul fara de omul care sa-l vada, sa-l iubeasca, sa-l masoare, sa-l inconjoare? Ca si pamantul, universul numai prin om a devenit o realitate interesanta. Toti sortii universului nu pot avea alta menire decat sa incalzeasca trupul omului care adaposteste grauntele divin al inteligentei. Omul e centrul universului... Omul e Dumnezeu!", asa spunea candva Marin Preda prin vocea personajului principal din Morometii. Povestea omului din poveste sau daca vreti, povestea lui Marin Preda prin Moromete.
Orice obiect are o poveste, orice poveste are la randului ei o poveste. Las citatul sa povesteasca pentru fiecare...
Orice obiect are o poveste, orice poveste are la randului ei o poveste. Las citatul sa povesteasca pentru fiecare...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
